Despre Graffiti

Din 1974 apar inovatiile in stilurile graffiti. Este momentul in care bombing-ul si stilul au inceput sa se distinga intre ele. Whole car-urile au devenit ceva obisnuit, iar forma finala abombing-ului a ajuns throw-upul. Throw-upul este un stil de piesa, derivat din bubble letters. Acesta este facut in graba, dintr-un contur simplu si partial umplut. Majoritateathrow-upurilor contineau doua litere si au inceput sa apara pe tot sistemul de metrou. Crew-uri ca POG, 3yb, BYB TC, TOP au adus contributii majore. Regii throw-upurilor erau TEE, IZ, DY 167, PI, IN, LE, TO, OI, FI aka Vinny, TI 149, CY, PEO. Writerii au devenit foarte competitivi si au luat startul in adevarate curse pentru a se stabili cine creaza face cele mai multe throw-upuri. Au atins apogeul din '75 in '77, asa cum a facut si whole car-urile. Un nou val de creativitate a inflorit la sfarsitul anului 1977 prin crew-urile TDS, TMT, UA, MAFIA, TS5, CIA, RTW, Roc Stars, TMB, TFP, TC5 si TC5. Razboiul stelelor ajunge iar la apogeu. De asemenea, acesta a fost si ultimul val de bombing inainte ca Transit Authority sa impuna conditii foarte drastice impotriva graffiti-ului. In Broadway, CHAIN 3, KOOL 131, PADRE, NOC 167 si PART 1 se aflau in plin proces de expansiune a stilurilor create dewriteri ca PHASE, 2, RIFF 170, si PEL. Chain a trecut mai tarziu la liniile de la metrou 2 si 5 din New York cu TMT crew.

CASE 2, KEL 139, MARE, COMET, REPEL, COS 207, DURO, MIN, SHY 147, KADE 168, FED 2, REVOLT, RASTA, ZEPHYR, BOOTS 119, KIT 17, CRASH si COMET au devenit foarte competitivi in arena whole car-urilor. SEEN, MAD, PJ si DUST au dominat linia de metrou 6 cu cele mai elaboratewhole car-uri. MITCH 77, BAN 2, BOO 2, PBODY, MAX 183 si KID 56 stapaneau linia 4, iar FUZZ ONE a reprezentat forta majora pe linia 7 a metroului New York-ez.

Din 1980 a inceput o perioada grea pentru grafferi. Trenurile erau curatate mai des, iar gardurile care inconjurau depourile erau construite mai inalt. Writerii au inceput sa renunte si sa-si indrepte atentia catre alte oportunitati de creatie. Cei mai multi au fost atrasi de cariere care insemnau mai mult decat arta de la metrou. Graffiti nu mai se mai aflase in centrul atentiei de la Razor Gallery din 1970. In 1979 LEE QUINONES si FAB 5 FREDDIE au deschis o expozitie la Roma sustinuti de comerciantul de obiecte de arta, Claudio Bruni. Apoi, in 1980, un numar mare de writeri le-au urmat exemplu si au oferit lucrari pentru ESSES Studio, Stephan Eins’ Fashion Media ai Patti Astor’s Fun Gallery pentru a putea fi receptionati de un public cat mai larg. Acestea si numeroase alte galerii s-au dovedit factori esentiali in expansiunea graffiti. Comerciantii europeni au fost foarte receptivi la noua forma de arta. DONDI, LEE, ZEPHYR, LADY PINK, DAZE, FUTURA 2000 sunt doar cativa dintre writerii care si-au expus lucrarile si au dezvaluit lumea secreta a tinerilor din New York. In perioada 1982 – 1985 cultura graffiti s-a aflat intr-o perioada decadenta, factorii care au decis acest ritm venind atat din interiorul comunitatii de writeri, cat si din societate in general. Dependenta de cocaina a patruns adanc in interiorul oraselor. Atmosfera de pe strazi era extrem de tensionata Au aparut legi care interziceau vanzarea de spray-uri minorilor si cereau comerciantilor sa plaseze produsele destinate graffiti-ului in locuri inaccesibile. De asemenea, penalizarile pentru graffiti erau foarte severe.

Cea mai pregnanta schimbare a fost facuta de Metropolitan Transit Authority (MTA) care a introdus un buget anti-graffiti. Locurile de stationare a trenurilor de metrou era pazite din ce in ce mai strict. Astfel, majoritatea locurilor preferate de writeri au devenit inaccesibile. Cele mai multe din creatiile lor au fost distruse, toate acestea aducand frustrare in randul grafferilor.

Pentru altii insa, politica agresiva impusa de MTA a fost doar o provocare. Din cauza lipsei de resurse, au devenit extrem de exclusivisti si agresivi, revendicandu-si anumite linii de metrou sau depouri. In cultura graffiti, revendicarea teritoriului nu era ceva nou, diferenta era data de amenintarile care erau acum intr-un fel impuse. De exemplu, daca un writer mergea intr-un depou neinarmat, era aproape sigur ca ar fi plecat de acolo jefuit si chiar agresat fizic. In acest punct al istoriei graffiti-ului, forta fizica si unitatea in grupurile de cartier a devenit parte din experienta de writer. Au izbucnit si conflicte intre grafferi, cel mai cunoscut fiind cel dintre CAP MPC si restul lumii. Grafferii proeminenti ai acestei perioade au fost SKEME, DEZ, TRAP, DELTA, SHARP, SEEN TC5, SHY 147, BOE, WEST, KAZE, SPADE 127, SAK, VULCAN, SHAME, BIO, MIN, DURO, X Men, JON 165, RIZE etc.

Pe 12 mai 1989 MTA s-a declarat invingatoare asupra graffiti-ului. A scos din circulatie toate metrourile pictate. Obiectivul era ca nici o creatie sa nu mai fie vizibila. Pentru unii grafferi, operele la metrou erau definitia artei pe care o practicau si considerau ca picturile pe pereti, pe panze sau nave sunt facute de writeri care triseaza. Acestia sunt cei care au rezistat in continuare conditiilor restrictive ale MTA. Printre acestia se numara COPE 2, SENTO TFP, YES2.

Hip-hop-ul a fost mereu legat de graffiti. Popularitatea hip-hop-ului a explodat in anii 1980. Videoclipurile care se axau pe aspecte din viata de oras din New York au avut mare succes la public. Peste noapte, fiecare adolescent american isi dorea sa fie un baietas de cartier dinNew York. Mc-ii, breaker-ii si writerii au devenit usor omniprezenti. Chiar si in afara New York-ului unde mijloacele de transport urban erau mai putine; vroiau sa-si vada operele in miscare. In continuare, au gasit si alte metode prin care sa-si expuna lucrarile. Trenurile de marfa erau destul de accesibile, iar gradul de securitate foarte scazut, au devenit astfel urmatoarea lor tinta. Printre writerii care au colorat trenuri de marfa, se numara CAVS, SEIN5, CAVS, CASE 2, ZEPHYR si MONE. Writerii americani continua sa-si ofere lucrarile pentru a fi expuse in galeriile din Europa si au adus cu ei si curentul hip-hop. Europenii s-au indragostit pur si simplu de stilul de viata dinNew York. Henry Chalfant si James Prrigoff’s au scris o carte dedicata acestei culturi urbane 'Subway Art'. Filmul 'Style Wars', realizat de Henry Chalfant in colaborare cu Tony Silver si 'Wild Style' produs de Charlie Ahearn au devenit biblii ale europenilor privind cultura graffiti. Ei consumau si mimau stilul new york-ez. Mai tarziu europenii au mers in State, chiar in New York si au creat propriile opere, iar americanii si-au exersat talentele pe mijloacele de transport europene. Ani de zile documentatia despre arta graffiti s-a facut in afara surselor. Cel care a facut primul pas in directia opusa a fost PHASE 2. In 1980 acesta a publicat primul reportaj numit 'International Graffiti Times'. Interesul foarte mare pentru inedita expresie a artei a facut ca numarul publicatiilor dedicate sa creasca. Insa partea pozitiva a acestor reportaje despre graffiti era faptul ca erau editate de writeri. Dar nu toti au fost de acord cu aceasta optiune. Acestia sustineau ca adevaratul graffiti se face la metrou si nu pe coala de ziar. Criticate sau nu, aceste publicatii speciale au continuat sa fie editate, constituind inca o resursa de comunicare. La sfarsitul anilor 1980, graffer-ul SAN2 aka Carl Weston a inceput realizarea serialului VideoGraf. Acesta a constituit primul document video despre arta urbana facuta chiar de creatori de graffiti. Ideea a fost preluata de grafferii din intreaga lume. In 1994 detaliile despre graffiti au patruns si pe paginile web, primul site organizat dedicat in intregime acestei arte a fost Art Crimes. Cativa ani mai tarziu au aparut sute de pagini web specializate in toata lumea. Aceste site-uri sunt accesate de copiii care n-au fost niciodata foarte aproape de linia de metrou pana la writeri care profita de tehnologia multimedia si o transforma intr-o noua forma de exprimare a artei. Desi internetul te scuteste de mirosul si petele de vopsea, de frica de oamenii legii, nu va putea inlocui niciodata sentimentele intense traite la metrou, pe strada, intre blocuri. Cu toate astea, va marca arta graffiti-ului, si poate peste multe decenii vom vorbi despre etapa web.tag - o semnatura stilizata; termenii tagger si writer fac referire la o persoana care face tag-uri.throw-up (sau bomb) - un tag mai elaborat. De obicei are o culoare pentru umplere. Literele au forme rotunjite, usor de executat.piece (de la masterpiece - capodopera) - o imagine mare, adesea cu efecte 3D, sageti care dau fluiditate (flow) si directie, multe culori si tranzitii. Realizarea unui piece necesita mai mult timp decat un throw-up. Cu cat locatia este mai la vedere, iar lucrarea este mai bine executata, cu atat creste respectul pentru writer.burner - un piece amplu si mai elaborat decat un piece normal. Aceste lucrari sunt realizate de obicei legal, datorita timpului si efortului depuse pentru executarea lor; primii writer-ri dinNew York faceau burner-e ilegal, pe trenuri.bombing pictarea multor suprafete. Pentru aceasta se folosesc de obicei throw-ups (sau bomb-uri), deoarece nu necesita mult timp pentru executie.to slash' a tag - a taia sau a scrie peste tag-ul cuiva, socotit ca o insulta adusa persoanei care a facut tag-ul taiat.going over - daca un writer executa o lucrare peste opera altuia, este analog cu o declaratie de razboi writer-ului. Majoritatea grafferilor respecta operele altora, iar regula de baza pentru inlocuirea creatiilor anterioare este urmatoarea: tag - bomb - piece. De asemenea, se poate picta peste lucrarile 'taiate' deja. Daca cineva incalca aceste reguli, este considerat un 'toy.buffing (to buff) - a indeparta graffiti folosind substante chimice si alte instrumente.toy - un graffer fara experienta sau fara talent. Writer-ii versati folosesc acest cuvant ca un termen derizoriu pentru grafferii nou aparuti.king - writer cu un anume respect printre alti grafferi. A detine interiorul (to own the inside) inseamna sa ai majoritatea tag-urilor in interiorul trenurilor, iar a detine exeriorul inseamna ca majoritatea lucrarilor sunt pe exteriorul trenurilor.